Samarkand 2026: de două ori locul 17 și câteva povești pe care merită să le știți

România a plecat la Samarkand cu ambele echipe pe locul 23 în ordinea de start. S-a întors cu ambele pe locul 17. Șase locuri câștigate la masculin, șase în turneul feminin, 15 puncte de meci de fiecare parte.

Nu e o medalie și nu vreau să o prezint ca pe una. E însă cel mai bun rezultat cumulat al României la o Olimpiadă de după 2014 și cel mai bun din ultimele patru ediții. Iar în spatele acestor două cifre sunt câteva partide și câțiva oameni despre care cred că merită să scriu mai mult decât un comunicat.

Unde și cât de mare a fost

A 46-a Olimpiadă de Șah s-a jucat între 15 și 27 septembrie 2026, la Silk Road International Exhibition Centre din Samarkand, Uzbekistan. Au fost 206 echipe din 204 federații la masculin și 189 de echipe din 187 de federații la feminin. Gazdele au avut câte trei echipe în fiecare secțiune, de aici diferența dintre echipe și federații.

Sala de joc a Olimpiadei de la Samarkand, plină de jucători, în prima rundă
Sala de joc în prima rundă, 16 septembrie 2026. Foto: FIDE / Rafal Oleksiewicz

Cu totul, aproape 2.000 de jucători înscriși: 1.025 la masculin și 937 la feminin.

Formatul e cel clasic: 11 runde, sistem elvețian, patru mese plus o rezervă. O victorie la meci aduce două puncte, o remiză unul. Partidele se jucau cu 90 de minute pentru 40 de mutări, apoi încă 30 de minute, cu 30 de secunde adăugate la fiecare mutare. Pentru cine urmărea de acasă, rundele începeau la 13:00, ora României, iar ultima, pe 27 septembrie, la 9 dimineața.

Organizatorii au pus mult în spectacol. Ceremonia de deschidere, la amfiteatrul Boqiy Shahar, a avut peste 2.000 de spectatori, teatru, muzică, video mapping 3D, drone și artificii. Ofițerul de presă al FIDE a scris că niciuna dintre ceremoniile la care participase până atunci „nu se apropie nici pe departe”. Un bilet de o zi pentru vizitatorii străini pornea de la 20 de dolari.

Artificii deasupra scenei la ceremonia de deschidere a Olimpiadei
Ceremonia de deschidere a Olimpiadei, 15 septembrie 2026. Foto: FIDE / Rafal Oleksiewicz

Primele trei runde: România în fruntea clasamentului

Startul a fost cel pe care îl speri. Echipa masculină a bătut Namibia cu 3½-½, apoi Costa Rica și Madagascar, ambele cu 4-0. După runda a treia, România era pe primul loc, la departajare, într-un grup mare de echipe cu punctaj maxim. Echipa feminină era a doua, după SUA, după 4-0 cu Puerto Rico, 3½-½ cu Monaco și 4-0 cu Kenya.

Miruna Lehaci concentrată la tablă
Miruna Lehaci în runda 1, la meciul cu Puerto Rico. Foto: FIDE / Michal Walusza

Știu că după trei runde la o Olimpiadă clasamentul spune mai mult despre împerecheri decât despre forță. Dar e o imagine care rămâne.

Masculin: cinci remize la rând și o singură înfrângere

Din runda a patra a început turneul adevărat. Trei meciuri la rând cu echipe mai bine cotate, toate trei terminate la egalitate.

Cu Franța (favorita 9), 2-2 din patru remize, cu Bogdan-Daniel Deac în fața lui Vachier-Lagrave. Cu Azerbaidjanul (favorita 7, locul 5 la final), tot 2-2, dar cu cea mai frumoasă victorie a turneului pentru noi: Deac l-a învins pe Shakhriyar Mamedyarov, 2720 de puncte Elo, cel mai bine cotat jucător bătut de un român la Samarkand. Cu Ungaria (favorita 8), din nou 2-2, de data asta cu Filip Magold, maestru internațional, câștigând la Tamas Banusz, mare maestru cu 93 de puncte mai mult.

Bogdan-Daniel Deac la masa întâi, în sala de joc
Bogdan-Daniel Deac în runda a 5-a, în partida câștigată cu Shakhriyar Mamedyarov. Foto: FIDE / Rafal Oleksiewicz

Franța a terminat pe 9, Ungaria pe 7, Azerbaidjanul pe 5. Echipa a ieșit neînvinsă cu trei echipe din primele nouă ale clasamentului final.

Au urmat încă două remize, cu Belarus și Portugalia. Cinci meciuri egale la rând, 2-2 de fiecare dată. Victoria cu Slovacia (2½-1½, cu Deac și Constantin Lupulescu câștigând la primele două mese) a urcat echipa pe locul 15.

Singura înfrângere a venit în runda a zecea, cu Olanda lui Anish Giri, favorita 6: 1½-2½. Deac a remizat cu Giri, iar Jorden van Foreest a decis meciul la masa a doua. În ultima rundă, cu Lituania, Mircea Pârligras a câștigat partida decisivă, iar România a închis cu 2½-1½.

Anish Giri lângă masa de joc, cu ecranul meciului România-Olanda în dreapta
Anish Giri la meciul România-Olanda din runda a 10-a. Pe ecran, împerecherile meciului. Foto: FIDE / Rafal Oleksiewicz

Un detaliu de istorie: o singură înfrângere de meci în 11 runde este cel mai bun parcurs al echipei masculine a României de când Olimpiada se joacă în acest format, din 2008. Până acum, minimul fusese de două, în 2014 și în 2024.

RdAdversar (cap de serie)ScorRezultat
1Namibia (125)3½-½Victorie
2Costa Rica (73)4-0Victorie
3Madagascar (99)4-0Victorie
4Franța (9)2-2Egal
5Azerbaidjan (7)2-2Egal
6Ungaria (8)2-2Egal
7Belarus (39)2-2Egal
8Portugalia (49)2-2Egal
9Slovacia (38)2½-1½Victorie
10Olanda (6)1½-2½Înfrângere
11Lituania (37)2½-1½Victorie

Total: 5 victorii, 5 egaluri, 1 înfrângere, 15 puncte de meci, 28 din 44 de puncte individuale. Căpitan: Ivan Sokolov.

Feminin: victoria cu Olanda și cel mai mare punctaj din ultimii 18 ani

Echipa feminină a avut un turneu mai sinuos. După startul excelent a venit cea mai dură zi, 3½-½ pentru Bulgaria (favorita 11). Apoi 3½-½ cu Belgia, o înfrângere strânsă cu Germania (1½-2½, cu Miruna Lehaci remizând cu marea maestră Elisabeth Pähtz), 3-1 cu Bosnia și Herțegovina și 2-2 cu Filipine, singurul meci egal.

Irina Bulmaga la tablă, cu bărbia sprijinită în palme
Irina Bulmaga la masa întâi în runda a 7-a, cu Bosnia și Herțegovina. Foto: FIDE / Michal Walusza

După 3½-½ cu Australia a venit momentul cel mai bun: 3-1 cu Olanda, favorita 12. Elena-Luminița Cosma a câștigat la Machteld van Foreest, Andreea Cosman a câștigat la Duson, iar Irina Bulmaga și Miruna Lehaci au remizat la primele mese. A fost singura victorie a fetelor cu o echipă mai bine cotată și le-a dus pe locul 10 înaintea ultimei runde.

Ultima rundă a fost cu SUA, care a terminat pe locul 4. Fetele au pierdut cu 1-3, iar americancele au luat ambele partide de la primele mese. Așa se joacă o Olimpiadă: o singură rundă te poate muta multe locuri în sus sau în jos.

Rămâne totuși o cifră pe care o țin minte: 29½ puncte individuale din 44, adică 67%. E cel mai mare punctaj al unei echipe feminine a României în formatul de 11 runde, de la 2008 încoace. Recordul anterior era 28½, în 2012. Iar locul 17 e cel mai bun loc al echipei feminine de după 2014 și cu 11 locuri mai sus decât la Budapesta 2024.

RdAdversar (cap de serie)ScorRezultat
1Puerto Rico (117)4-0Victorie
2Monaco (69)3½-½Victorie
3Kenya (93)4-0Victorie
4Bulgaria (11)½-3½Înfrângere
5Belgia (51)3½-½Victorie
6Germania (10)1½-2½Înfrângere
7Bosnia și Herțegovina (49)3-1Victorie
8Filipine (42)2-2Egal
9Australia (45)3½-½Victorie
10Olanda (12)3-1Victorie
11SUA (5)1-3Înfrângere

Total: 7 victorii, 1 egal, 3 înfrângeri, 15 puncte de meci, 29½ din 44. Căpitan: Gergely Szabo.

Oamenii din spatele cifrelor

Bogdan-Daniel Deac a jucat toate cele 11 runde la masa întâi și nu a pierdut niciuna. 7½ puncte, performanță de 2698, aproape 10 puncte Elo câștigate și locul 14 în clasamentul primei mese. Pe lângă victoria cu Mamedyarov, a remizat cu Vachier-Lagrave, Rapport, Giri și Lazavik. A dus greutatea primei mese în toate cele 11 runde, iar echipa a putut construi pe asta.

Bogdan-Daniel Deac aplecat deasupra tablei
Bogdan-Daniel Deac în runda a 7-a, cu Belarus. Foto: FIDE / Rafal Oleksiewicz

Filip Magold, născut în 2008, a fost cel mai tânăr jucător român de la Samarkand și a fost prima lui Olimpiadă. A terminat neînvins, cu 6 din 8, locul 6 la masa de rezervă. Victoria cu Banusz, într-un meci egal cu Ungaria, e genul de partidă din care un tânăr jucător învață că poate.

Mircea Pârligras a jucat 7 partide, nu a pierdut niciuna, a avut o performanță de 2603 și a câștigat partida care a decis ultimul meci.

Elena-Luminița Cosma, născută în 1972, a fost cea mai în vârstă jucătoare din întreaga delegație. A făcut 7 din 9, neînvinsă, cu o performanță de 2320 și cel mai mare câștig de Elo din ambele echipe: 13 puncte. A fost a 11-a la masa a treia și a câștigat una dintre partidele decisive cu Olanda. Mi se pare important să o spun explicit, pentru că rezultatul ei a fost mai puțin menționat decât merita.

Irina Bulmaga a ținut masa întâi cu 7 din 10 și a fost neînvinsă până în ultima rundă, când a pierdut cu Carissa Yip, medaliată cu argint la prima masă. Andreea Cosman a revenit la Olimpiadă după 2018 și a terminat cu 6 din 9, locul 15 la masa a patra și peste 10 puncte Elo câștigate.

Miruna Lehaci a jucat 10 partide la masa a doua, cu 6 puncte și remize cu două mari maestre, Pähtz și Peng Zhaoqin. Înainte de turneu spunea că speră la „un joc bun, constant, deși va fi și acolo o luptă grea pentru fiecare jumătate de punct”. A fost exact așa.

Jemal Ovezdurdyyeva a jucat prima ei Olimpiadă pentru România. Mai jucase trei pentru Turkmenistan, în 2014, 2016 și 2018.

JucătorMasaPunctajPerformanță
GM Bogdan-Daniel Deac17½/112698
GM Constantin Lupulescu25/92518
GM Mircea Pârligras34½/72603
GM David Gavrilescu45/92430
IM Filip Magold56/82544
IM Irina Bulmaga17/102374
WIM Miruna Lehaci26/102285
WGM Elena-Luminița Cosma37/92320
WIM Andreea Cosman46/92221
WIM Jemal Ovezdurdyyeva53½/61962

Ca să fiu corect până la capăt: nu am avut medalii individuale și nici norme de titlu la această ediție.

Cât de strâns a fost

Locul 17 sună a mijlocul clasamentului. În realitate, la masculin, 14 echipe au terminat cu 15 puncte, pe locurile 13-26. La feminin au fost 16 echipe cu 15 puncte, pe locurile 12-27. Diferența dintre locul 13 și locul 26 a fost făcută doar de departajare.

În clasamentul combinat pentru Cupa Gaprindashvili, FRȘah a anunțat România pe locul 18 din 187 de federații.

Cum se vede în istorie

Am vrut să pun rezultatul lângă edițiile trecute, cinstit. Locurile României la masculin și la feminin:

EdițieMasculinFeminin
2012 Istanbul85
2014 Tromsø2011
2016 Baku3319
2018 Batumi2723
2022 Chennai4423
2024 Budapesta1728
2026 Samarkand1717

Cifrele spun două lucruri. Primul: Samarkand e cel mai bun rezultat al României de după 2014, iar ambele echipe au terminat peste locul de start. În 2024 reușise asta doar echipa masculină, în 2022 niciuna. Al doilea: Istanbul 2012 și Tromsø 2014 au fost mai bune. Nu suntem la un vârf, suntem pe drumul înapoi spre el.

Iar vârfurile reale sunt mai departe. Echipa masculină a României a avut cel mai bun rezultat în 1984, la Salonic, locul 5. Echipa feminină are cinci medalii de argint și două de bronz la Olimpiade, ultima în 1986, la Dubai.

Oameni trecând prin fața panoului Samarkand 2026 al Olimpiadei
Panoul Olimpiadei de la Samarkand, a 46-a ediție, în ziua primei runde. Foto: FIDE / Rafal Oleksiewicz

Cine a câștigat

Uzbekistanul a câștigat turneul masculin acasă, al doilea titlu după Chennai 2022, cu 10 victorii din 11 meciuri. Meciul decisiv cu Ucraina a fost decis de rezerva echipei, Mukhiddin Madaminov. Nodirbek Abdusattorov a luat aurul la masa întâi, cu o performanță de 2869. Pe podium au urcat și India și Germania.

Echipa Uzbekistanului pe podium, cu steagul țării, la ceremonia de închidere
Uzbekistanul, campion la masculin, pe podium la ceremonia de închidere, alături de premierul Abdulla Aripov. Foto: FIDE / Rafal Oleksiewicz

La feminin a câștigat China, neînvinsă, înaintea Kazahstanului și a Indiei. India a luat Cupa Gaprindashvili pentru clasamentul combinat, a treia oară la rând.

Echipa Chinei pe podium, cu steagul țării, la ceremonia de închidere
China, campioană la feminin, pe podium cu președintele FIDE, Timur Turlov. Foto: FIDE / Rafal Oleksiewicz

Și un detaliu care ne privește. Lu Miaoyi, 16 ani, a câștigat aurul la masa a treia pentru China, cu 9½ din 11, fără nicio înfrângere. A doua zi după final, presa din Timișoara anunța că va juca pentru CS Studențesc Medicina Timișoara în Superliga Națională feminină, programată între 5 și 11 octombrie la Eforie Nord. O campioană olimpică în campionatul nostru pe echipe nu e ceva ce vedem în fiecare an.

Lu Miaoyi concentrată la tablă
Lu Miaoyi (China) în runda a 11-a. Foto: FIDE / Rafal Oleksiewicz

Mai e o poveste pe care am reținut-o: marele maestru Tin Jingyao din Singapore a primit Premiul de Fair Play „Svetozar Gligorić”. În 2025 refuzase un câștig la neprezentare, când adversarul lui ajunsese cu întârziere.

Ce cred că înseamnă

Delegația a fost condusă de Alin Câmpeanu, care a reprezentat FRȘah și la Adunarea Generală FIDE. Le mulțumesc lui, căpitanilor Ivan Sokolov și Gergely Szabo și celor zece jucători.

Ivan Sokolov cu mâna pe umărul lui Bogdan-Daniel Deac, la masa de joc
Bogdan-Daniel Deac și căpitanul Ivan Sokolov în runda a 5-a. Foto: FIDE / Rafal Oleksiewicz

Federația a scris pe 28 septembrie: „Felicitări tuturor jucătorilor, căpitanilor și întregii delegații pentru modul în care au reprezentat România la Olimpiada de Șah din Uzbekistan!” Subscriu la fiecare cuvânt.

Ce mă bucură cel mai mult nu e locul în sine, ci felul în care a venit. La masculin, trei meciuri egale cu Franța, Azerbaidjan și Ungaria, toate favorite din primele zece, și o victorie a lui Deac cu Mamedyarov. O echipă feminină care a bătut Olanda și a strâns cele mai multe puncte din ultimii 18 ani. Și jucători din trei generații: Cosma, născută în 1972, Magold, născut în 2008, iar între ei Deac, Gavrilescu și Lehaci, toți născuți după 2000.

Cred că asta e partea care contează pentru șahul românesc. Un rezultat bun făcut de o generație care se termină e o amintire. Un rezultat bun făcut cu tineri care abia încep e o bază.


Surse

Fotografii

Toate fotografiile sunt din albumele oficiale FIDE de pe Flickr (https://www.flickr.com/photos/fide/albums/).

Scroll to Top